miercuri, 1 august 2012

nichita

Foarte greu  primesc
 fiu cum sunt. (mit)


o, n-am sa stiu ca si tu 
te dori pe tine asemeni (enghidu)


Tacerea mea aude nenascutii caini pe nenascutii oameni cum ii latra


 vor bea cândvazeii
şi vor simţi în mine gustul tău,
cândvacând întomna-se-vor teii
de sete şi de rău.
Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămân îngheţat (sete)




Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor. (varsta de aur a dragostei)

Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă.

şi pasul greu mi se-aşternea nătâng
... şi fluieram, aşa, ca să nu plâng. (cantec vechi de luna noua)

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.
Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp (viata mea se ilumineaza)

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine. (inapoierea cheii)

Mai stau o înserare,
ca să văd,
umbră din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare, dur prăpăd
devine de din ce în ce mai moale,
cum se lungeşte umbra după pomi,
cum omul după om se prelungeşte,
cum zidul dimineţii lent se năruieşte,
şi cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare. (nod 32)

N-au descifrat câmpia mare,
marea cea mare,
viaţa prea singura
ce ni s-a dat... (clipa cea repede)

E un spectacol de neuitat acela
de-a sti,
de a descoperi
harta universului in expansiune,
in timp ce-ti privesti
o fotografie din copilarie!
E un trup al tau, vechi,
pe care l-ai ratacit
si nici macar un anunt, dat
cu litere groase,
nu-ti ofera vreo sansa
sa-l mai regasesti. (sunt un om viu)

El a venit si mi-a spus:
viata
este o absenta
intre doua inexistente.(acela)

Desi inima mea este
ascunsa intre coaste,
sa vezi tu ce poveste:
mi-e foarte dor de tine. (desi)

Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.(ea)

Pe mine când m-ai făcut
lacăt la ce poartă m-ai pus,
ce-ai încuiat cu mine
şi de cine?... (strigatul si zapada)

Niciodată n-am să învăţ că el a murit.
Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.

Plouă doamne şi transformă în noroi
sufletul meu de câmp arabil. (numaratoarea)


ea stă plictisită şi foarte frumoasă
şi eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc. (de dragoste)



si astepti sa-ti spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am ispravit de mult
sa ti le mai spun. (poem)



Niciodată n-am să învăţ că el a murit.



Nu sunt vinovat că nu mai sunt
acelaşi
M-am vindecat de răni
când rănile mi s-au vindecat de trup
de durerea lor de a avea un trup.(prescriere)

A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară abia acum îmi dau seama că nu există. A trebuit să vin a doua oară ca să-mi dau seama că prima oară nu există niciodată.

A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger.

Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!(alta matematica)

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui. (luna in camp)

Iar suntem înscrişi într-un cerc,
şi nu mai ştim de unde începem şi unde
ne sfârşim, în spaţiul dat
rezemat pe coloana acestor secunde. (basorelief cu indragostiti)

Nu sunt bătrân, sunt străvechi.


A te sprijini de propria ţară
cînd, omule, eşti singur, cînd eşti bîntuit
de neiubire (elegia a 11a)