DON SIEMPRE (către Halat): Îmi amintesc perfect! Ningeam aşa frumos! Raţional şi
calm. De sus în jos…
VOCEA DE BAS (râde): Tu crezi că frigul cosmic este la îndemâna oricui?
VOCEA DE SOPRANĂ (râde): Tu eşti un simplu pacient!
VOCEA DE SOPRANĂ: Faţă de veşnicia ta avem serioase rezerve!
VOCEA DE BAS: Vorbeşti prea mult, pentru a fi etern. Fiecare rostire este o naştere.
O poartă către moarte.
VOCEA DE BAS (grav, sentenţios): Ascultă, Don Siempre! Priveşte atent în jur! Vezi
cumva mormintele celor nenăscuţi?
DON SIEMPRE (îşi roteşte privirea, derutat): Văd ruine de case care încă nu s-au
zidit… Orice lucru posibil este adevărat.
E prima zi de noiembrie.
Astăzi cei vii mişună prin cimitire. Pe toţi i-a lovit aducerea aminte…
DON SIEMPRE (hotărât): Ajunge! Dacă nu sunt veşnic, lăsaţi-mă să plec!
VOCEA DE SOPRANĂ: Morţii au tot mai puţin spaţiu vital!
VOCEA DE BAS: Tu ştii că ultimii decedaţi îşi dorm somnul de veci în picioare?
(Ridică privirea spre cer.) Domnule
preşedinte, onorată instanţă, opriţi această farsă sinistră! (Plânge.) Nici la spital nu
se poate vorbi întruna despre moarte!
DON SIEMPRE (cu aplomb): Nemurirea îmi dă curaj! Mă îndeamnă la
descompunere. Putrezirea este o trecere. Şi viaţa este o trecere. Şi câinele care
trece strada este o trecere!
Ce părere ai? O mică incizie în
aorta principală…
DON SIEMPRE (calm): Răspund cu plăcere! Voi m-aţi declarat iresponsabil! Zămislit
din ce nu există, condus de cel care nu este! Zac aici, în aşteptarea unui zbor
imposibil. Privesc cum timpul fierbe în retorte. (Aruncă Halatul peste Mătură.) Bolnav
şi plin de har! (Priveşte spre cer.) Doamne, de ce îţi încarci comorile pe corăbii atât
de şubrede?
DON SIEMPRE: Lasă glumele, Sancho! Situaţia e gravă! Am săvârşit o crimă dublă,
fără premeditare…
TOMAS (ironic): De ce l-aţi ucis?
DON SIEMPRE (vesel): Am crezut că-i face plăcere. Vorbea cu atâta pasiune
despre moarte!
Ora şapte, domnule Siempre! Trâmbiţele cereşti au sunat. E timpul să vă
treziţi la realitate!
Pune-l în dulap! Mandatul său de om a expirat!
Din dosare ne-am născut, în dosare ne întoarcem
Trebuie să dovedim respect faţă de fiinţele care nu există!
Sancho, înainte de
primul divorţ, femeile sunt tare naive…
DON SIEMPRE: Priveşte Sancho! (Poartă Mătura, cu mare respect, pe braţe). Iată
ce a rămas din tinereţea ei. Un vis blond, prăbuşit în hăul întunecat al memoriei…
DON SIEMPRE: Sunt două iluzii, Sancho! Două iluzii care râd! Râd de amintirile
mele…
TOMAS: Stăpâne! Vreau să cunosc adevărul! (Loveşte iar capa, cu capul înainte.)
DON SIEMPRE: Adevărul este la mijloc! Tu, cu mintea ta bovină, cauţi, ba la
dreapta, ba la stânga!
DON SIEMPRE: Prostule! Cu cinci simţuri nu ai ce explora în lumea mea!
DON SIEMPRE: Şi cât crezi tu că face unu şi cu unu? Te pomeneşti că doi! Ai fi în
stare, la bruma ta de minte! Dar doi este profund impur! Veşnica dihonie dintre bine
şi rău, binom al nefiinţei…
DON SIEMPRE: Nu! Scrie şapte! Declar pe proprie răspundere şi semnez: unu şi cu
unu fac şapte! Cel mai sfânt dintre numerale, triumf al spiritului, expresie a maturităţii
cosmice! Şapte ceruri ai deasupra capului, Sancho! Săptămâna se-nchide în şapte
zile. Şapte daruri are Sfântul Duh! Şapte planete mari se-nvârt în jurul meu! Scrie
şapte!
TOMAS: Vasăzică, noi doi suntem şapte! (Hotărât.) Stăpâne, nu pot!
TOMAS (îşi pipăie tâmplele): Credeţi că mi-am pierdut capul?
DON SIEMPRE: Posibil! La bărbaţi se întâmplă frecvent. Nu au nevoie de ghilotină!
O fustă e de-ajuns!
DON SIEMPRE: Vino să te consult! (Îi smulge stetoscopul.) Respiră! Inspiră! Expiră!
Aspiră! Transpiră! (Pauză.) Foarte bine… (Îl loveşte cu degetul în frunte) Eşti tare gol
la interior.
DON SIEMPRE: Ai cap! Nu exisă nici o îndoială!. (Îl ascultă cu stetoscopul.) Simt
pulsul unui mamifer bine hrănit, fără colesterol şi fără idealuri. Boala ta, Sancho, se
cheamă sănătate. „Minte sănătoasă în corp sănătos”. Altceva nici că-i trebuie
mediocrităţii!
Fă ceva! Eşti înspăimântător de lucid!
din Troia de pomană?
DON SIEMPRE: Te-am invocat, doamnă a lumii vechi!
ELENA: Foarte bine! Am venit! Acum sunt a ta! Ia-mă! Poţi să mă invoci în orice
poziţie!
DON SIEMPRE: Bărbat e puţin spus! Eu sunt un principiu masculin!
ELENA (uimită): O, cerule! Nu m-am culcat niciodată cu un principiu!
DON SIEMPRE: Unde este soţul tău?
ELENA: Care dintre ei?
DON SIEMPRE: Cel legitim! Regele Menelau!
ELENA (indispusă): La el în criptă! Un nenorocit! S-a retras din viaţa publică! A
ajuns o mână de oase! Trăieşte din mila turiştilor
ELENA (pune banii în poşetă): Nu te enerva, scumpule! Ştiu că e joacă de poet
pentru tine să faci din taur minotaur şi din balaur aur! (Tandră.) Eşti bogat! Toate
hergheliile de cai verzi sunt ale tale! Şi ce puternic eşti! (Declamă.) Căutător de
avântate culmi! Mereu chemat de înălţimi albastre! Căţărătorule! (Îl trage peste ea.)
Hai, urcă-te pe muntele lui Venus…
DON SIEMPRE: Elena! Eu încă mai cred în castitate şi virtute…
ELENA: O, ce formă nobilă de impotenţă!
DON SIEMPRE: Doamnă, eu nu aştept miracolul, eu îl creez!
DON SIEMPRE: Colier! Superb arată gâtul unei femei într-un ştreang de aur!
ELENA: Câţi ani are?
DON SIEMPRE: Nu ştiu. Când a plecat în oraş avea cincizeci…
DON SIEMPRE: Eşti orb, Sancho! Pentru că vezi şi nu înţelegi!
TOMAS (priveşte atent spre Elena): Adevărat! Văd şi nu văd nimic!
TOMAS: Doamne, câtă toamnă! Ce jaf de frunze!
ELENA (gravă): Moartea se îmbracă în culori vii!
TOMAS (îşi acoperă faţa): Mi-e frică, majestate… Sunt cetăţean de onoare al
oraşului! Am şaizeci de ani!
ELENA: Mucosule! Credeam că eşti major!
ELENA: Care este secretul lui?
TOMAS: Credinţa, majestatea voastră! Crede cu tărie în lucruri care nu există!
DON SIEMPRE (trezit din somn, lucid, sare în picioare): Realitatea este cel mai
cumplit coşmar! Închipuiţi-vă, domnule doctor, am visat că…
DON SIEMPRE: Să nu ceri niciodată unei femei imposibilul! E capabilă să ţi-l dea!
TOMAS (ameninţător): Tu m-ai nenorocit! Tu ai umplut salonul cu viezuri albi! Ai
ascuţit unghiurile drepte, cu vederea ta obtuză! Peste tot zboară fluturii tăi, în cămăşi
de noapte!
DON SIEMPRE: De ce iei viaţa în serios? Ştii bine că e trecătoare…
DON SIEMPRE: Înseamnă că te strâng încălţările! Mărginirea doare!
DON SIEMPRE: Dacă Lumea de Apoi ar fi o certitudine, am agoniza cu entuziasm,
am muri cu mai multă tragere de inimă...
TOMAS (se ia cu mâinile de cap): Sunt obosit!
DON SIEMPRE: Dă-i viaţa înapoi!
NEANTIDA: Fii serios! Moartea e punct, nu virgulă!
NEANTIDA: Ar trebui înviat şi aspru pedepsit!
NEANTIDA: Sper să reuşesc! Dar să ştii că va fi un alt om. O altă conştiinţă. Încerc
să-i las doar amintirile frumoase. Îi voi spăla creierul cu un detergent special...
NEANTIDA: Mulţumesc! (Ia coasa.) Un simbol ridicol, depăşit! Incomod şi puţin
eficient. Ehei! Lumea s-a înmulţit! Va trebui să-mi iau o motocositoare!
PROFESORUL I (râde): Soarele n-are de ales! Se roteşte după legile noastre!
PROFESORUL I (flutură o hârtie): Avem ordin scris să-ţi confiscăm ultimele vise!
DON SIEMPRE (înflăcărat): Noaptea am dat năvală în cetate, alături de greci, cu
sabia trasă! Gluma se terminase! Intrasem în război împotriva mea! Luptam cu mine
însumi! Loveam fără milă în propriile mele convingeri!
PROFESORUL I: De necrezut!
PROFESORUL II: Suntem captivi!
PROFESORUL I: Ne reţine o linie!
PROFESORUL II: Ostaticii unei singure dimensiuni!
PROFESORUL I: Nu există o explicaţie logică!
PROFESORUL II: Să nu intrăm în panică!
PROFESORUL I: Vom găsi o soluţie raţională!
Să fim serioşi! E prea îngust! Cum să treacă pe aici nişte oameni cu vederi atât de
largi!
Dincolo de înainte este tot înainte! E suficient să priviţi o clipă înapoi
şi acesta devine înainte... Cerul e plin de sfere albastre care nu ştiu altceva decât să
meargă înainte! Demnitatea planetelor! Dumnezeu controlează autoritar situaţia! Îi
permite totuşi Diavolului să ne joace anumite feste. (Tare.) Dar dreptul de a visa e
garantat de constituţia solară!
Ce-i cu tine? Răspunzi sec şi plictisitor, ca la carte!
Lasă fantezia să zburde! Descarcă-ţi în voie sacii de cuvinte! Învaţă să baţi câmpii,
băiete!
DON SIEMPRE (prinde Vasul.): Apropie-te, Sancho! Vino să visăm împreună!
Urmăreşte-mă! Să vezi cât de simple sunt lucrurile compuse!
PROFESORUL II: Devii obositor! Prea multă coerenţă!
