luni, 6 decembrie 2010

valeriu butulescu

Bărbatul: V-am adus un exemplar. (Îi întinde o carte.)
Ofiţerul: Ce este aceasta?
Bărbatul: Viaţa mea, din carton, aracet şi hârtie....
Ofiţerul (răsfoind cartea): Cam subţire!
Bărbatul: E varianta epică şi lacrimogenă. Volumul întâi...
Ofiţerul (cântărind volumul): Şi destul de uşoară...
Bărbatul: Autorul nu poate aborda subiecte grele. E un uşuratic, prin definiţie...
Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei)

Bărbatul: Nu am putut să fac nimic! În câteva rânduri, am închis ochii! E singura mea formă de apărare...
Ofiţerul: Ce comedie!
Bărbatul: Ba e tragedie, în toată regula! Moartea mea este iminentă... Sunt hotărât să mă sinucid!


Autorul (notează febril): Spune drept? Corpul meu te atrage?
Bărbatul (încurcat): Simt ceva... O atracţie destul de vagă! Atâta cât permite legea atracţiei universale... Spiritul datoriei mă împinge uşor spre dumneavoastră...
Autorul: Lasă-te purtat de instinct!
Bărbatul: Ah, nu pot să-mi permit aşa ceva! Ar însemna să vă ucid!


Zmeul Zmeilor: Poveşti, poveşti... Poveştile acestea n-au nicio logică. Ia să vă spun eu o poveste adevărată! Eram tânăr, vânjos, voinic. Mă îndrăgostisem de o fată de pe tărâmul vostru. Fata lui Smântână Împărat...
Făt-Frumos: Smântână Împărat? Ăăăă! Îl ştiu. E ăla de la Fabrica de Lapte...
Zmeul Zmeilor: Era o fată frumoasă şi fără prejudecăţi. Mă iubea, fără să ţină seamă că sunt zmeu. M-am dus la Împăratul nostru şi i-am cerut dezlegare, să mă însor cu ea. N-a fost chiar încântat, dar a acceptat. Apoi am alergat la Smântână Împărat să-i cer fata de soţie. Şi ăsta a zis că mi-o dă bucuros, numai să-i duc luna de pe cer.
Făt-Frumos: La ce îi trebuia luna de pe cer?
Zmeul Zmeilor: Zicea că vrea să o pună la el în curte, în chip de felinar. Să nu mai cheltuie atâţia bani cu iluminatul...
Pacea cu zmeii


Tomas (încurcat): Nu îndrăznesc, majestate! E împotriva protocolului!
Elena (autoritară): Ia-mă în braţe, prostule! Eu reprezint puterea suverană! Îţi poruncesc! Iubeşte-mă!
Don Siempre

Acum e momentul să-mi puneţi beţe-n roate. Simt că o iau la vale!


Regizorul: Aţi auzit? Aceste jucării de lut protestează! Se cred oameni! I-am lipit cum am putut, răscolind biblioteci, scotocind prin mii de sertare! Două colaje vorbitoare, asta am plămădit! Fiecare organ al lor provine din altă carte! Îi las să stea în parcul meu fără chirie! I-am învăţat să vorbească şi acum mă înjură... Lumea mea este un patrulater strâmb! Eu, veşnic vârf. Ei trei, mereu la bază. Patru feţe inegale ale realităţii. Patru puncte cardinale în haos. Omogenizarea, globalizarea, căderea în simetrie, echilibrarea energiilor reci, toate acestea sunt culmi ale stagnării! Eu vin din haos şi cred în haos! Pentru că numai haosul este creator.


Groparul: Muncă de birou! O să vezi! Vine la tine câte un tip băţos, cu aere de capitală. Se prezintă. Îţi arată numărul de înregistrare. Te pune să cauţi visele lui din tinereţe. Iar tu îi trânteşti în nas geamul de la ghişeu, strigând: Dosarul tău e la gunoi, dobitocule! Du-te acasă şi visează cum trebuie.