vineri, 2 decembrie 2011

pacea cu zmeii valeriu butulescu

FĂT-FRUMOS : Cum, de ce? Nu-ţi mai aduci aminte ultima poveste? Scorpia mă urmărea, gata,
gata să mă înghită cu Cal cu tot. Şi atunci, Calul mi-a spus : Stăpâne, caută în urechea mea

CALUL : Dumneata, stăpâne, oricât te-ai urâţi, tot Făt-Frumos rămâi. Aşa eşti trecut în actul de

FĂT-FRUMOS : A scăpat pentru că l-am trântit prea tare. Dacă intra şi el în pământ până la gât, îi
retezam capul. Lovindu-l prea tare, s-a tot dus în jos...A ieşit pe cealaltă parte a

FĂT-FRUMOS : Te-ai ramolit? Au nu eşti tu armăsarul din poveşti? Bidiviul înaripat? Vrei să cari
varză şi morcovi la piaţă? Nu eşti tu calul meu fermecat? Nu te-am hrănit eu cu jăratec?
CALUL : Ba da, stăpâne. Şi acum mai am arsuri la stomac.

CALUL : Daţi-mi mie, stăpână...(Ileana îi întinde ziarul. Calul citeşte cursiv.) ...Lupte grele în ţara
lui Roşu Împărat... Alegeri libere în împărăţia lui Papură Vodă...

CALUL : Stăpâne, frâul lipseşte...
FĂT-FRUMOS : Unde ţi-e frâul, cal desfrânat ce eşti?

ZMEUL ZMEILOR : Bună ziua! Nu vă supăraţi, aici locuieşte familia Făt-Frumos?